Ma prelingeam livida pe trotuar.
Urmaream scurgerea hipnotica a picaturilor de ploaie si simteam aproape organic cum mintea imi ticaia frenetic.
Ma
astepta linga sforile ingrelate de rufe ude,si in priviri avea mici
scantei aidoma resturilor de epave .. purta acelasi tricou galben.
M-am
oprit in fata lui,si am ramas inerta si apatica timp de un sfert de
ora.Avea ceva care ma atragea,si daca simturile mele n-ar fi fost
adormite,as fi urlat tare ca-l plac.Simteam nevoia sa-i comunic
intimitatile ce-mi chinuie peretii stomacului.
Drumul cel mai scurt dintre doua puncte e o dreapta,iar eu am ales curba,ea imi ofera timp pentru meditatii.
Sunt dezechilibrata si scoasa din circuit.
Merita sa actionezi atunci cand impulsul te doboara?
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu